Cercetare aplicată în context transgenerațional: un experiment vizual cu cardurile TTT și activarea memoriei epigenetice

Articol despre un experiment vizual în terapia traumei transgeneraționale, realizat cu cardurile TTT în cadrul metodei Generation Code®.

Acest articol documentează un experiment vizual aplicat în contextul metodei Generation Code®, în care doi tineri fotografi au fost invitați să creeze imagini pornind exclusiv de la temele cardurilor TTT (Trauma Transgenerațională în Terapie).

Fără intervenție tehnică sau narativă, lucrările lor surprind procese de activare a memoriei epigenetice, recunoaștere arhetipală și reflecție corporală, oferind o perspectivă interdisciplinară asupra modului în care simbolurile terapeutice pot genera răspunsuri vizuale cu valoare transformativă. Articolul explorează fundamentele teoretice ale metodei, contextul experimental și implicațiile acestuia pentru practica terapeutică și artistică.

În cadrul expoziției Amprente vizuale, deschisă în 6 iunie 2025 la Galeriile Moritz din Cluj, se află în centrul atenției un experiment condus de mine în calitate de coordonatoare a versiunii românești a cardurilor Trauma Transgenerațională în Terapie (TTT). Acest experiment a urmărit explorarea modului în care temele transgeneraționale pot genera răspunsuri vizuale autonome și autentice, dacă sunt oferite ca declanșator simbolic unor creatori aflați în rezonanță cu propriul proces biografic.

Le-am oferit celor doi autori vizuali – Sergiu Mutafoff, medic aflat la început de drum, și Max Müller, fiul meu, crescut în context migratoriu – exclusiv titlurile și temele cardurilor. Fără indicații tehnice sau narative, cei doi au primit un spațiu de lucru deschis, susținut afectiv, în care și-au putut mobiliza sensibilitatea, curiozitatea și memoria corporală pentru a traduce temele în limbaj fotografic.

Am fost interesată să observ în ce fel o temă precum „contractul de loialitate cu părinții”, „copiii ca purtători ai poverii transgeneraționale” sau „resursele blocate în corp” poate declanșa o reacție simbolică, corporală și reflexivă în absența unui cadru terapeutic clasic. Ipoteza de lucru s-a bazat pe faptul că, în prezența unui declanșator tematic clar și a unui cadru relațional sigur, memoria afectivă și epigenetică se activează spontan, iar procesele interne se traduc vizual fără intervenție directivă.

Acest demers se sprijină pe fundamentele metodei Generation Code®, elaborate de psihoterapeuta germană Sabine Lück. Metoda susține că traumele moștenite sunt stocate nu doar în conținutul narativ, ci și în expresia corporală, în tiparele relaționale și în reacțiile automate transmise transgenerațional. Accesarea acestor straturi se face prin lucrul cu simboluri, scene vizuale, reprezentări arhetipale și ritualuri de reconstrucție a memoriei. În această perspectivă, imaginea nu are rol ilustrativ, ci declanșator, conținând o funcție activă în procesul de transformare.

Procesul de lucru a fost ghidat de o etică a neutralității și a încrederii. Cei doi fotografi au lucrat independent, în mediile lor obișnuite, fără sesiuni explicative sau consultări. Imaginile rezultate au fost prezentate exact așa cum au fost create. În fazele ulterioare de validare, în cadrul atelierelor TTT și al sesiunilor de formare, aceste imagini au generat reacții imediate, trăiri intense și procese de reflecție profundă.

Acest răspuns validat empiric susține teza conform căreia imaginile generate în context de lucru cu încărcătură simbolică și afectivă devin instrumente de lucru terapeutic. Ele ating registrul arhetipal al recunoașterii: mișcarea suspendată, privirea absentă, apropierea ezitantă, spațiul gol sau suprapopulat, toate pot funcționa ca activatori ai unei memorii epigenetice latente.

În cadrul metodei Generation Code®, imaginea funcționează ca punct de ancorare, ca poartă de acces spre realitatea internă. Fotografia devine astfel o scenă a reflecției, dar și un ritual vizual care susține recunoașterea și reorganizarea psihică. Fiecare imagine activată din interiorul unui proces relațional viu poate aduce claritate în raport cu istoria familială, cu loialitățile inconștiente și cu resursele uitate.

Experimentul meu vizual este, în esență, o cercetare aplicată asupra posibilității de co-creație vizuală în context terapeutic transgenerațional. Prin oferirea temelor cardurilor ca puncte de pornire și prin deschiderea unui cadru non-directiv, am testat capacitatea simbolului de a acționa fără explicație, prin rezonanță și corporalitate. Este o metodă replicabilă, aplicabilă în contexte de formare, în ateliere interdisciplinare, în terapie asistată vizual sau în cercetări exploratorii cu caracter fenomenologic.

Expoziția documentează acest proces de lucru și oferă o arhivă afectivă a felului în care două generații, doi tineri cu biografii foarte diferite, dar sensibile la tema transmisiei, răspund unor întrebări care cer mai puțin un răspuns intelectual și mai mult o prezență interioară.

Această expoziție poate fi citită ca o demonstrație vizuală despre felul în care memoria colectivă și familială devine vizibilă în gesturi mici, în alegeri inconștiente de compoziție, în lumina folosită și în prezența absenței. Este, în același timp, o pledoarie pentru munca interdisciplinară și pentru forța artei de a însoți transformarea psihică. În contextul traumei transgeneraționale, fotografia poate deveni limbaj de lucru, dar și martor al procesului de reconciliere simbolică cu propriul trecut.

Acest articol face parte din documentarea metodologică a versiunii românești a cardurilor TTT și a utilizării lor în spațiul sistemic și educațional din Europa Centrală și de Est. Cercetarea continuă. Experiment vizual.