Genograma – limbajul comun al apartenenței

Despre memorie, simbol și continuitate în munca biografică cu genograma.

Azi aș vrea să vă povestesc de unde mi-a venit ideea de tandem între client și specialist în munca biografică cu genograma. Am descoperit treaba asta într-un context care m-a învățat mai mult despre limitele și potențialul comunicării umane decât oricare formare teoretică.

Lucram în 2016 în munca psihosocială cu refugiații veniți din diferite războaie, culturi, religii, istorii, purtând în valiza lor straturi de traumă colectivă, individuală, dar și dor imens de ceva ce nu mai putea exista. În pluralitatea babilonică de limbi și, mai ales, de tăceri, granițele lingvistice sunt de netrecut, fără să mai pun la socoteală faptul că unele lucruri nu se puteau spune în nicio limbă de pe pământul ăsta.

Cu genograma, prin simbol și structură, am descoperit o formă nouă de limbaj comun: vizual, concret și arhetipal.
Genograma a devenit alfabetul unei limbi comune, una de nevoie, din lipsa de alte limbi, deoarece o genogramă e un instrument perfect de reprezentare simbolică prin care povestea familială poate fi așezată în formă vizibilă.
Succesiunile de destine, fragmentate de exil, deveneau o structură coerentă, oamenii își desenau familiile, iar prin linii, cercuri și săgeți își ordonau amintirile.

Am trăit pe viu o formă de reumanizare prin cartografiere: o genealogie a rezistenței.

Diminețile mele în campul de refugiați nu erau neapărat frumoase. Îmi beam cafeaua și răsfoiam, ca pe un atlas al lumilor pierdute scris de mine, într-un bloc de desen. Reciteam genogramele celor care urmau să vină în ziua aceea la mine. În fața ochilor mei interni începea să se desfășoare un imens ecosistem emoțional: orașe distruse, case abandonate, morți, răniți, femei violate, nedreptăți imense, părinți rămași în urmă, copii născuți și morți în drum. Însă, cu cât mergeam mai în spate în timp, cu atât devenea mai clar că trauma, ca și iubirea, are genealogia ei, care trăia în oaze de iubire, în grădini, râsete, povești, bucăți de normalitate conservate în memorie ca semințe de continuitate.

Când oamenii veneau apoi și își vedeau genograma, se producea o modificare vizibilă în câmpul relațional. Privirile se lipeau de foile de bloc, degetele lor începeau să urmeze trasee genealogice cu un fel de atenție tremurată, aproape reverențioasă. Când ajungeau la câte un simbol, se punea ceva în ordine, mintea găsea un loc pentru ceea ce până atunci fusese doar un conglomerat de imagini dureroase.

Procesul acesta avea o valoare epistemică profundă: din haosul narativ al biografiei se năștea o reprezentare cognitivă coerentă, care permitea reflecția.

După câteva luni, am observat că refugiații începuseră singuri să reproducă genogramele în camerele lor înghesuite. Pe pereți apăreau hărți de familie lipite pe var.  Nume scrise cu litere mie necunoscute pe post-it-uri colorate, fotografii vechi, linii trasate cu carioca între rude și generații, și între acestea simbolurile mele. Unii desenau arbori genealogici, alții simple rețele.

Ce se întâmpla, Doamne? În spațiul acela provizoriu, genograma devenise o formă de ancorare. Amărâții aceștia găsiseră o manieră de a restitui ordinea simbolică a lumii după dezrădăcinare. Prin aceste mici diagrame, familiile își regăseau continuitatea narativă, iar procesul de simbolizare devenea un act de vindecare tăcută. În plus, li se îndrepta spatele, pentru că își regăseau fragmente de identitate care încă nu erau arse de război

Intr-o zi m-am îmbolnăvit, am lipsit trei săptămâni. O colegă din alt lagăr de refugiați venea câteva ore pe zi ca să mă înlocuiască.
I-am lăsat blocul de desen la îndemână. Când m-am întors, blocul era pe birou, cu o notiță: „Mersi mult, am putut citi tot, găsești genogramele și pentru refugiații noi – adică cei care au venit în lipsa mea.” Atunci am înțeles, cu adevărat, valoarea standardizării McGoldrick.

Simbolurile comune creează o limbă profesională universală, care permite continuitate epistemică între practicieni.

Faptul că o altă persoană a putut continua munca fără întrerupere a fost o mare eficiență tehnică și dovada că metoda are o coerență structurală. Această standardizare a unui set de convenții grafice aduce o nouă formă de etică profesională: garanția că realitatea umană nu se pierde între interpretări – nici ale clientului, nici ale specialistului.

Ceva mai târziu, în munca mea terapeutică, îmbogățită acum de specializarea în terapia sistemică și munca biografică cu metoda Generation Code®, am extins această experiență spre o dimensiune relațională nouă. Am realizat că aceeași limbă comună care leagă profesioniștii între ei poate fi creată și între specialist și client.

Așa s-a născut ideea tandemului specialist–client, ca o paradigmă colaborativă în care procesul terapeutic devine co-construit.

În acest model, specialistul oferă cadrul, limbajul simbolic și arhitectura sistemică, iar clientul participă activ la elaborarea și completarea propriei genograme, iar între sesiuni, el reflectă, notează, adaugă, restructurează. Astfel, genograma se transformă dintr-un instrument de diagnostic, de poveste, într-un mediu de învățare reciprocă. Avem o hartă comună care permite procesului terapeutic să devină un spațiu de reflecție partajată. Această formă de lucru creează o continuitate epistemologică între analiza specialistului și experiența trăită a clientului.
Este, într-un sens profund, o metodă de democratizare a cunoașterii psihosociale: ambele părți privesc aceeași structură, prin lentile compatibile, deși diferite.

Iată că de trei ani sunt în România și am creat, cu mâna mea, un set profesional complet. De aici s-a născut Formarea de bază în lucrul cu genograma – un program dedicat profesioniștilor care doresc să lucreze cu instrumente standardizate, clare și aplicabile imediat.
Cursul oferă un cadru teoretic solid, exerciții aplicate și un set profesional complet:

• Caiet de lucru (model McGoldrick)
• Poster cu simboluri standard
• Jurnal terapeutic „Drumul spre casă”
• Cartolină pentru explorare familială

Aceste instrumente creează o punte între analiza profesională și reflecția personală. Caietul și posterul sprijină structurarea sistemică, iar jurnalul și cartolina susțin procesul de simbolizare individuală. Împreună, ele construiesc o continuitate între interior și exterior, între cunoaștere și experiență, între teorie și trăire.

Sesiune live online: 29 noiembrie 2025, ora 10:00–13:00
Durată: 3 ore
Acces ulterior: la înregistrarea video pentru vizionare flexibilă

Genograma rămâne, pentru mine, una dintre cele mai limpezi forme de umanitate vizualizată. Un limbaj care traversează diferențele, un instrument care face vizibilă moștenirea invizibilă. Un loc comun, în care trecutul, prezentul și viitorul pot fi, pentru o clipă, privite în același plan.