O imagine valorează mai mult decât 1.000 de cuvinte!
Când am descoperit tabla sistemică pentru prima dată, mi-am amintit de serile petrecute în fața porții, pe stradă, în Sighet, când babele și vecinii bârfeau relațiile complexe din cartier. Cine cu cine era prieten, cine era în conflict, cum deciziile unei familii influențează comunitatea – foarte unită pe atunci, din nevoia de supraviețuire. Mi-am dat seama, copilărește, că relațiile noastre nu sunt niciodată simple – ele sunt ca o pânză țesută din fire vizibile și invizibile. Într-adevăr, acest păienjeniș nu era o stare prea plăcută, însă îmi dădea o senzație de siguranță.
Apoi, cu ani în urmă, când am început un masterat la Universitatea din Tübingen, am trăit ceva fantastic. În acea zi, aveam primul modul la teoria sistemică. Pe ușă a intrat o doamnă mică, foarte agilă, cu un zâmbet cât casa, care trăgea un căruț plin cu cufere și cutii. Doamna Elisabeth Nicolai. A scos la iveală table de lemn și piese diferite, ni le-a pus în mână și a zis: „Aveți o oră să vă gândiți la cum arată viața voastră acum și să o reprezentați pe tablă. Scrieți întâi o mică poveste și apoi dați-i drumul.“
What?!
Nici nu știu cum a trecut acea oră. Ziua aceea a fost magică pentru tot grupul, pentru că treceam de la o tablă la alta, iar poveștile curgeau, luau viață, sala era plină de senzații noi – era ca și cum viețile tuturor pluteau în jurul nostru.
În aceeași zi, mi-am comandat o tablă sistemică și, de atunci, o declar „iubirea vieții mele“ – pentru că asta e. După master, m-am dus val-vârtej trei ani la un institut de sistemică, iar pasul până la cei patru ani la Institutul pentru Procese Transgenerative din Wendeburg la Sabine Lück a fost unul foarte firesc. M-am înconjurat de instrumente pe care, iată, deja de doi ani le predau și eu, la rândul meu, în România, in cadrul Proiectului Generation-Code Romania.
Da, și eu sunt acum o doamnă mică, care trage prin toată România un căruț plin cu cufere, truse, lădițe, cărți, carduri, suluri… Și mai port în suflet încă o mie de alte idei pentru jocuri, jucării și instrumente care, toate împreună, reușesc să scoată la lumină poveștile clienților noștri (și ale noastre) pe drumuri mai ocolite decât veșnicul verbal.
Prin procese simple și intuitive, aceste instrumente fac vizibile dinamici și tipare care, altfel, ar rămâne poveri ascunse. Relațiile noastre sunt ca o țesătură fină, ale cărei fire vizibile spun o poveste clară, dar ale cărei noduri ascunse rămân adesea neînțelese.
De ce scriu despre asta?
Pentru că, în sfârșit, scot săptămâna aceasta din cufărul meu magic prima tablă sistemică românească. Am numit-o Poarta– în cinstea serilor de bârfă din fața porții copilăriei. Se înțelege, în Maramureș. Și, pentru că nu suntem nici nemți, nici americani (la ei se folosește tabla de ani buni), a trebuit să-mi bat un pic capul cu adaptarea teoriei care însoțește învățarea tablei la contextul nostru social, istoric și cultural. Eu zic că mi-a ieșit bine – am deja experiență cu instrumentul Rădăcini Puternice și cardurile TTT.
În fine, noutatea este că acest curs este doar online, durează cam 7-8 ore, iar voi primiți trusa acasă prin poștă înainte de curs.
Ah, și încă ceva: tabla o puteți folosi în contextul propriei voastre metode! Adică este utilă cam pentru orice – în terapie, asistență socială, la școală, în echipe de la spital sau de pe șantier, în organizații și în multe alte contexte.
Sigur, tabla sistemică provine din terapia sistemică și este utilizată frecvent în acest domeniu, însă lucrul cu tabla nu constituie o metodă autonomă. Ea oferă un cadru pentru metacomunicare, reflectă realități interioare și exterioare și poate fi utilizată în diverse forme de intervenții pentru diagnosticare, clarificare și găsirea de soluții. Este compatibilă cu aproape toate metodele existente. Astfel, toți cei care vin din alte domenii și metode pot integra „beneficiile tablei” în practica lor.
Imaginea creată pe tablă este mai elocventă decât 1.000 de cuvinte. Ea explică, transformă și oferă claritatea de care avem nevoie pentru a naviga printre firele încurcate ale vieții noastre.