Ca să aflăm cum se transmit secretele trebuie sa știm mai întâi ce este filonul trans-familial și cum funcționează.

Filonul trans-familial este asemenea unui arbore multi-ramificat. El conține fiecare membru încă de la începuturile familiei și până în prezent. Filonul acesta încorporează istoria fiecărui membru, indiferent dacă cei care îl conțin sunt de acord sau nu. Destul de des pot apărea conflicte între generații, tensiuni generate de evenimente traumatice sau chiar comportamente și decizii neacceptate ale oamenilor din acea familie.

În felul acesta se conturează ceea ce în psihogenealogie se numesc secrete de familie, cripte și fantome.

Sună un pic creepy, nu-i așa?

Dar așa se întâmplă. Legea după care se guvernează filonul transgenerațional este UNITATEA. În acest fel, el se luptă să integreze comportamente neacceptate, decizii blamate, evenimente nedorite și, mai ales, persoane excluse din familie, chiar și după ce acestea își încheie existența în această lume. Poate că te întrebi cum este posibil așa ceva în absența persoanei care joacă rolul eroului principal. Ei bine, filonul se folosește de membrii aflați în viață, transmițându-le la nivel inconștient secretele care se doresc a fi îngropate de ceilalți.

Legat de secretele familiale, există mai multe situații, și anume:

  1. în familia respectivă se cunoaște faptul că există un secret legat de un anumit membru, dar acest secret nu este dezvăluit și nu se vorbește clar despre el;
  2. sau nici măcar nu se amintește vreodată despre existența unui secret, deși el există.

În ambele cazuri, secretul se transmite prin poziția corporală, gesturi, mimică și atitudini, iar pe primul nivel acest secret este încorporat și redat prin comportamente nevrotice, abuz de droguri, dependență de alcool, boli somatice, infracționalitate, repetiții ale istoriei nedorite. Pe al doilea nivel, secretul se transmite în mod criptic și se concretizează în psihoze, cum ar fi, de exemplu, schizofrenia.

Fantoma desemnează exact persoana în jurul căreia s-a creat secretul, în timp ce cripta reprezintă persoana care a recepționat la nivel inconștient secretul și care îl manifestă într-un fel sau altul. Pentru a înțelege mai bine aceste concepte, cred că este nevoie de exemplificare.

Să luăm ca exemplu un bunic care a fost dependent de jocuri de noroc și și-a pierdut averea familiei și casa la aceste jocuri. Secretul este destul de bine păstrat, generațiile viitoare refuză să vorbească despre bunic, în jurul lui se creează mister, și acest fapt nu rămâne fără repercusiuni în viața nepotului său, care, în mod total inexplicabil, devine dependent de heroină. Într-un mod simbolic, acest nepot manifestă comportamentul nedorit al bunicului despre care se refuză să se vorbească. Este, de fapt, tot o dependență la mijloc, deși de altă natură, dar ambele foarte costisitoare. Sesizezi asemănarea? Poate că în mod normal ai tendința să te gândești că secretul este păstrat pentru a proteja generațiile viitoare.

În realitate, secretul este bine păstrat pentru a proteja persoana care a trăit evenimentele nedorite, respectiv bunicul. Punerea în scenă a comportamentului nedorit este, de fapt, încă o șansă care se oferă familiei pentru a decripta secretul și a-și integra atât istoria, cât și persoana care a trăit-o. Este felul bunicului de a exista încă o dată și de a cere să fie acceptat și integrat în familie. Dacă nu se întâmplă acest lucru, comportamentul se poate croniciza la generațiile următoare. Cu cât un secret este mai vechi, cu atât manifestarea lui este mai violentă în rândul celor care îl încorporează. În acest caz, fantoma este bunicul, iar cripta este reprezentată de nepotul acestuia.

Un alt exemplu ar putea fi o mătușă care s-a îndrăgostit de un bărbat pe care familia nu l-a acceptat niciodată și, mai mult decât atât, au condiționat-o să renunțe la marea ei dragoste. Mai departe, s-a evitat să se vorbească despre această experiență, dar peste două generații o tânără adolescentă se îndrăgostește exact de un bărbat care nu numai că nu corespunde statutului său social, dar este și infractor.

Este încă o șansă a familiei de a decripta mesajul secret despre mătușă și de a-și integra experiența. Cu alte cuvinte, istoria se repetă. Mecanismul care stă la baza acestor repetiții și repuneri în scenă a evenimentelor marcante este conceptul de loialitate.

Astfel, în inconștientul familial există două tipuri de mesaje care susțin existența acestei loialități:

  1. Te voi urma. Cu alte cuvinte, din loialitate pentru tine, voi repeta istoria ta. În acest fel îmi susțin apartenența la această familie.
  2. Voi plăti eu pentru tine. În acest caz, descendenții își asumă faptele antecesorilor și le cară în spate, ispășind pedeapsa în locul celor dintâi. Este ca și cum ar fi ales să poarte în spate crucea lui Iisus — astfel ei cred că se achită datoria antecesorilor. În realitate nu se întâmplă acest lucru; datoria rămâne neplatită, numai că în loc de unul care poartă crucea, acum sunt doi.

Dacă privești cu atenție un copac, vei vedea că ramurile afectate de uscăciune nu dispar — ele rămân acolo, dar influențează celelalte ramuri sănătoase. În același fel, noi, oamenii, suntem interconectați. Astfel ne influențăm viețile fără să conștientizăm, poate, impactul pe care îl pot avea deciziile luate de noi pentru generațiile viitoare, dar mai ales modul de a comunica în familie despre toate aceste decizii.

Astfel ajung la o vorbă mai veche: lucrurile nespuse dor mai mult decât cele spuse!

Dacă te afli într-o astfel de familie, în care există un secret despre care se evită să se vorbească, încearcă să decriptezi mesajul pentru a fi sigur că acel secret nu îți afectează chiar viața ta. Cum poți face asta? Prin comunicare și prin crearea spațiului pentru a se procesa emoțiile respective.

După ce se dezvăluie secretul, este posibil și un travaliu de iertare a strămoșului și de reintegrare a lui pe filonul familial. Nu este ușor acest demers. De fapt, este destul de complex și implică readucerea în scenă a unor dureri deja îngropate; este foarte posibil să întâmpini rezistență din partea celor care apără secretul. Dar merită să încerci.

Te întrebi de când un membru începe să aparțină filonului familial? Chiar de când se află în pântecul mamei. Dacă din diverse motive mama a ales să facă un avort, acest lucru nu înseamnă că embrionul acela nu mai aparține filonului. Este bine să existe ritualuri de recunoaștere a acelui membru. De exemplu, o lumânare aprinsă în amintirea lui ar putea fi un ritual care desemnează recunoașterea celui pierdut.

În psihoterapie, instrumentul de decriptare a secretului este genograma și dramagenograma. Genograma este un instrument care seamănă cumva cu arborele genealogic. Studierea genogramei începe de la persoana care a venit la psihoterapie și apoi se merge mai sus către părinți, frații părinților, verii, părinții părinților și tot așa, până la cel mai vechi strămoș cunoscut în familie. Se parcurg patru categorii de informații pentru fiecare în parte:

  1. Informații despre vârstă, studii, hobby-uri, pasiuni, vise, perspective, stare civilă.
  2. Informații despre ce spun ceilalți despre această persoană și cum se vede ea pe sine.
  3. Istoricul bolilor.
  4. Evenimente cheie din viața persoanei respective.

Apoi, pe măsură ce se merge cu studiul genogramei spre strămoși, se fac legături despre repetiții, identificări și contraidentificări din familie.

În ultimii ani, istoria familială mai poate fi explorată într-un mod inedit folosind instrumentul de diagnostic și terapie a traumei transgeneraționale Rădăcini Puternice, creat de Sabine Luck și adus în România de către Timea Müller.

De obicei, membrii care au asistat direct la evenimentul ce urmează să se transforme într-un secret pot adopta mecanismul identificării cu persoana care a săvârșit „delictul”, sau mecanismul opus — contraidentificarea.

Identificarea cu un strămoș este mecanismul prin care o persoană se vede ca fiind asemenea (identică) acelui strămoș și, mai mult decât atât, poate repeta comportamentul acestuia. Contraidentificarea este mecanismul prin care cineva își trăiește viața pe principiul „Așa nu!”. Ea se dezvoltă pe principiul opoziției față de persoana cu care se contraidentifică.

De exemplu, dacă un strămoș iubea muzica populară, persoana în cauză are tendința să respingă acest gen de muzică; dacă strămoșul fuma, deși el poate simte nevoia să fumeze, își va reprima această nevoie din frica de a nu semăna cu antecesorul său. De obicei, aceste mecanisme de identificare, cât și de contraidentificare, se manifestă alternativ de la o generație la alta. Astfel, un nepot va manifesta comportamentul bunicului pe care părintele său l-a blamat și cu care a fost mereu în conflict.

Ceea ce noi, oamenii, nu înțelegem cu ușurință este că nu este suficient să blamezi un comportament al unei persoane din familie pentru ca acesta să nu se manifeste în viața noastră. Din contră, neacceptarea atrage după sine tensiuni. Aceste tensiuni se cer a fi soluționate la un moment dat, iar filonul va sacrifica persoane din generații viitoare pentru a le rezolva și integra.

De aceea este bine să afli exact ceea ce ai tu nevoie, în pofida diferențelor sau asemănărilor care pot exista între tine și ai tăi, și să îți dezvolți propriul potențial, unic și valoros. Pentru acest lucru este nevoie de granițe — să știi cine ești și ce poți, de unde și până unde ești tu și de unde începe celălalt. Când deții aceste granițe, mesajul criptic nu se mai poate infiltra în inconștientul tău, dar va căuta altă persoană mai permeabilă în acest sens.

Vestea bună / pentru că există și o astfel de veste / este că întotdeauna moștenim și resursele strămoșilor, nu doar traumele. Aceasta este ideea care mie mi-a dat speranță și bucurie și pe care am aflat-o în cadrul jocului Rădăcini Puternice®, instrument al metodei Generation-Code®.

Știai că oamenii din Papua Noua Guinee transpuneau la modul fizic nevoia de a-i readuce printre ei pe cei pe care i-au pierdut? Dar psihicul uman este atât de complex încât nu este nevoie să ingerăm rămășițele celor dragi ca să îi purtăm vii mai departe. Apropo — tu îți trăiești viața ta sau pe cea a bunicului tău?

Referințe: Mitrofan, Iolanda; Stoica, Denisa, 2005, Analiza transgenerațională în terapia unificării, Editura Sper, București. Luck, Sabine, 2023, Destin Moștenit, Editura Trei, București.

» Un articol scris pentru Ancestry Hub de Geanina Pruteanu, psiholog, psihoterapeut.

Pe Geanina o găsiți aici sau aici.

Geanina Pruteanu este psiholog clinician și psihoterapeut atestat de Colegiul Psihologilor din România. Ea descoperă împreună cu Timea Müller secretele sistemelor familiale. A început să scrie pe blogul personal Cronicile unui psihoterapeut , și din când în când scrie și pentru Ancestry Hub. Ancestry Hub

Geanina și Timea

Formări profesionale:

  • Master în evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și a familiei in cadrul Universității București, România
  • Psihodramă Clasică Moreniana în cadrul ARPSIC, București, România
  • Psihodramă pentru copii în cadrul Interplay Institute, Sofia, Bulgaria
  • Cercul Siguranței
  • EMDR
  • Rădăcini Puternice®

Experiență profesională:

  • Grupuri de terapie cu copii, adolescenți și adulți
  • Psihoterapie de cuplu
  • Consiliere și psihoterapie individuală adulți
  • Consilierea și psihoterapia copiilor cu diagnostic oncologic și a părinților acestora

geanina.pruteanu@gmail.com

0742298577, București