A trăi cu șmecheria: solidaritate familială, transmitere inter- și transgenerațională și normalizarea avantajului incorect
Cuprins Ce învață un copil când i se spune să fie cinstit, dar omul care respectă regula este luat drept fraier, iar cel [...]
Cuprins Ce învață un copil când i se spune să fie cinstit, dar omul care respectă regula este luat drept fraier, iar cel [...]
Dragostea parentală este, în majoritatea modelelor psihologice, punctul de plecare al siguranței relaționale, fundamentul pe care se construiește atașamentul timpuriu. Perspectiva transgenerațională propune însă o completare necesară a acestui model: dragostea parentală nu este niciodată un fenomen neutru sau pur prezent, ci este structurată de istoria neprocesată a părintelui și, dincolo de el, a familiei extinse.
În toamna acestui an, la Editura Trei apare în limba română Fericire moștenită, cea de-a treia carte a psihoterapeutei germane Sabine Lück tradusă pentru publicul din România.
Ce faci când afli că bunicul iubit a colaborat cu Securitatea? Despre trauma transgenerațională și evenimentul Marți. Trei Ceasuri Rele.
Sindromul ajutoarelor explică de ce oferta gratuită nu aduce clienți și de ce lipsește voluntariatul. Plus soluția: spune din prima ce oferi.
Cum pui întrebări grele în familie fără să blochezi răspunsul: 4 tehnici de reformulare care mută accentul de pe acuzație pe poveste și amintire.
Ghid practic de cercetare genealogică în România: arhive, registre parohiale, CNSAS, protecția datelor și genogramă.
Ce se întâmplă de fapt în constelațiile familiale? O analiză a sistemului Hellinger: Marea Ordine, autoritatea care nu se contrazice, memoria abolită.
În multe relații, conducerea emoțională este preluată treptat de femeie, prin acumularea responsabilităților invizibile: inițierea discuțiilor, reglarea conflictelor, planificarea și menținerea conexiunii. Această dinamică se bazează pe un mecanism de co-reglare asimetrică, format din experiențe timpurii de atașament și contracte familiale internalizate. Bărbatul tinde să răspundă la tensiune prin retragere, iar femeia prin apropiere și activare. Se formează astfel un ciclu stabil de tip urmăritor–retragător, în care ambii parteneri contribuie involuntar la menținerea dezechilibrului. Consecințele sunt diferite, dar complementare: femeia ajunge la epuizare și sentiment de singurătate, iar bărbatul la presiune internă, inadecvare și evitare. Schimbarea devine posibilă în momentul în care această dinamică este conștientizată, iar rolurile sunt explorate și reorganizate în mod activ.
Apariția Catedralei Mântuirii Neamului din perspectiva unei lecturi transdisciplinare, la intersecția dintre teoria patrimoniului cultural, studiile memoriei și psihologia transgenerațională. Gândul acestui articol a apărut după ce am urmărit un [...]
Dependențele din România actuală au rădăcini adânci, care se întind pe parcursul a patru generații. Soldații din Primul și al Doilea Război Mondial s-au întors acasă cu traume și dependențe de alcool și opioide. Copiii lor au crescut în perioada comunistă, unde alcoolul a devenit supapa colectivă a unei societăți forțate la tăcere. Generația maturizată după 1989 a fost prinsă de valul heroină și de haosul tranziției, iar tinerii de astăzi trăiesc într-un context marcat de canabis, cocaină și policonsum.
Nostalgia față de comunism și căutarea figurii tutelare în societatea postcomunistă românească Dimensiuni transgeneraționale, diferențiere de clasă și eșecul reprezentării democratice 1. Abstract. Percepțiile contemporane pozitive asupra regimului comunist din [...]